Toate vietățile, mari și mici

Pe data de 4 Octombrie, s-a sărbătorit Ziua Internațională a Tuturor Animalelor. La SEB, am prelungit evenimentul la mai mult de o zi, pentru ca toate clasele doritoare să aibă timp să se perinde pe la bibliotecă, să citească o poveste, două, să răsfoiască atlase și albume și să identifice numele a diverse figurine de animale după imaginile din cărți.

Intrând direct în tema identificării animalelor, notabil dar nesurprinzător este faptul că au fost identificați aproape toți dinozaurii (adică toate figurinele de plastic de pe mesele bibliotecii) cu ajutorul enciclopediilor și ale altor cărți de referință.

Sigur că animalele contemporane au fost imediat identificate… în romană; de cele mai multe ori li se cunoștea și numele în engleză. Am elucidat atunci și o problemă de nomenclatură –

una dintre sutele care adesea duc la confuzii: Pisica de mare este ray, stingray sau manta ray; nu cat fish. Cat fish este peștele numit în română somn; nu se numește sleepy fish în engleză. (Sper că nu v-am derutat!) Când vom fi mai mari, vom trece și la nomenclatura latină, dar deocamdată ne-am delectat, printre altele, cu paginile de desene fascinante și de text pe înțelesul copiilor din minunata carte a lui Yuval Zommer, The Big Book of The Blue.

În imediata apropiere a sărbătorii calendaristice, am reușit să postăm un filmuleț alcătuit de prof. Laura Andrieș, care ne-a adus tuturor bucurie, ca și când am fi văzut propriul nostru pet pentru prima oară!

Toate animăluțele care au figurat în film (aproximativ 150) au apărut și pe panoul din Sala festivă, dar numărul lor a explodat aproape la dublu, cu fotografiile care mi-au parvenit ulterior… și au umplut panoul în două reprize. Le-am admirat pe toate! Ce satisfacție extremă să ne vedem odorul de animăluț expus la loc de onoare! Copiii au citit cu atenție și au analizat numele animalelor și, remarcabil și generos, toți copiii au admirat pozele prietenilor blănoși, sau cu pene, solzi sau țepi ale colegilor lor… chiar și când animăluțul respectiv se ascundea, invizibil, undeva prin poză… Zâmbete, exclamații, întrebări și răspunsuri despre vârsta, starea de sănătate, obiceiurile pet-ului, mărime, greutate, etc., etc. – o adevărată sărbătoare!

Am rămas la poveștile acestea cu happy-ending în acest an, dar trebuie să oferim un gând și o urare de bine și acelor animale, mici și mari, care nu sunt salvate, îngrijite și iubite și o sfârșesc trist, în tragedie. Undeva între fericire și tragedie este povestea citită de mai toate clasele, la bibliotecă: povestea lui Stubby, un câine erou din Primul Război Mondial, care a găsit drumul spre iubire și prietenie când s-a atașat de un regiment american și a luptat și el, cu puterile lui, pe front.

(Stubby, o poveste adevărată despre prietenie, de Michael Foreman)

Printre toate animalele de tot felul – câini, pisici, cai, porumbei călători, etc. – unele au primit chiar grade militare în războaie, altele au fost decorate, dar multe și-au dat viața pentru prietenii lor soldați. Micuțul Stubby a luptat și el, dar nu divulg aici sfârșitul aventurii lui. Vă pot povesti despre Stubby elevii care, împreună cu doamnele învățătoare Anca Hera, Roxana Ilie, Alina Hrițcu, Stela Vizireanu, Daniela Vlădeanu, Cristina Durică, Maria Badea, au trecut pe la bibliotecă, fie pentru a răsfoi cărți tematice, fie pentru diverse activități centrate pe viețuitoarele care nu cuvântă.

În timp ce evenimentele sărbătorii animalelor se derulau spre sfârșit, dincolo de zâmbete, povești și lucruri nou învățate, s-a petrecut și ceva aparent neînsemnat. Ceva normal. Totuși, aș califica micul eveniment ca ceva remarcabil – pentru cei din numai clasa a II-a. Poate mulți dintre ei au deschis pentru prima dată o enciclopedie mare și grea, un atlas zoologic, un index al animalelor, etc. Implicit, mulți dintre ei au dedus că pot afla informații prețioase în aceste cărți. Explicit, propoziția „Puteți găsi informații generale despre animale în aceste tipuri de cărți” nu a fost rostită. Se pare că nici nu era nevoie de atâta teorie. Vladimir Stoica din clasa a II-a A a revenit la bibliotecă singur, din proprie inițiativă, spunând: „Îmi puteți da din nou cartea aceea mare cu șerpi, că vreau să mai citesc ceva despre animale… periculoase!”.

Poveștile cu întâmplări adevărate despre animale au fost și vor fi spuse și filmate la nesfârșit. De aceea am ales să numesc acest eveniment împrumutând titlul generic al numeroaselor și faimoaselor volume de povestiri (și de seriale TV) scrise (coordonate vizual) de medicul veterinar Alfred Wight, sub pseudonimul James Herriot: All Creatures Great and Small. Titlul în sine provine dintr-un binecunoscut imn pentru copii (compus în sec al XIX-lea de Cecil Alexander.) Pentru cine este curios, cateva fragmente pentru copii au fost publicate în această comoară de carte:

Povestea evenimentului nostru, ca și poveștile despre animale, nu a ajuns nici ea la sfârșit. Ultimul capitol este promisiunea unei întâmplări reale, cu animale, din cartea lui James Herriot, o poveste care va apărea, sărbătorește, înainte de vacanța de iarnă. Pentru voi toți, mari și mici.

prof. Antonia Bonca

Bibliotecar