Oameni vii
Îmi amintesc, la școală, cât de morți mi se păreau autorii, chiar și atunci când ni se „predau” viețile lor. Ce vieți de morți! Imagini în efigie. Câte o singură fotografie, alb-negru, o față căreia, uneori, elevii din clasele precedente îi adăugaseră coarne (sau barbă sau ochelari). Nici o femeie. Nici un tânăr.
scria Simona Popescu în lucrarea „Autorul, un personaj” și recunosc că împărtășesc aceleași amintiri. Ca elevii mei să vadă altfel literatura și pe autorii ei, m-am străduit, de câte ori am avut ocazia, să le facilitez întâlniri cu cei ale căror texte le studiază. Așa s-a întâmplat și de această dată, când le-am propus elevilor din anul II IB „Poemul franc” de Toni Chira, iar apoi, profitând de tehnologie, l-am invitat pe autor la o oră pe zoom. Surpriza a fost de două ori mai mare când liceenii SEB au realizat că autorul nu este doar viu (la propriu și la figurat), dar este și mai mic cu un an decât ei, fiind elev în clasa a XI-a la un liceu din Dej. Gândurile primite după întâlnire spun totul:
La întâlnirea cu Toni mi-au plăcut răspunsurile și onestitatea lui. Nu cred ca cineva este prea bătrân să facă ce-i place, iar acum nu cred nici că cineva ar fi prea tânăr să facă ce-i place. O inspirație! Și vreau să țin legătura cu Toni.
Adina Petre
Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu Toni. Mi s-a părut o persoană foarte de treabă, cu o cultură generală bogată. Cred că am fi putut sta cu el foarte mult de vorbă pe multe teme interesante. Îmi place că acesta avut încrederea să se deschidă față de noi. Și apreciez mult asta! Succes, Toni! ^_^
Matei Avram
Vreau sa încep prin a-i mulțimi lui Toni, pentru că mi-a deschis ochii în legătură cu ce înseamnă să ai o pasiune în adevăratul sens al cuvântului. Faptul că un băiat de doar 17 ani își poate exprima trăirile tipice unui adolescent cu ajutorul unui limbaj atât de dezvoltat și, totodată, cu o ușurință nemaiîntâlnită m-a făcut să realizez că niciodată nu ești prea tânăr pentru a fi înțelept. Îi urez mult succes în continuare și sper să își împlinească visul de a deveni profesor universitar, deși mă îndoiesc că este posibil să nu ajungă unde își dorește.
Eliza Chirițoiu
Vreau să îi mulțumesc atât lui Toni Chira, cât și doamnei de română, Dana Ștefan, pentru întâlnirea de astăzi. A fost o bucurie să ascult ideile și experiențele unui tânăr din generația mea, dotat cu un vocabular de nedescris. De asemenea, acesta m-a făcut să îmi doresc mai mult de la viața și să îmi urmăresc visurile până la capăt și pentru asta îi mulțumesc încă o dată!
Sine Gurdal
A fost minunat, m-am simțit minunat, am simțit că ne-am simțit minunat, iar pentru asta îți sunt recunoscător.
Toni Chira
Articol scris de prof. Dana Ștefan