Copacii, pe nume


Dacă trecem prin viață cu capul în nori… sau, mai precis, dacă, în drumul spre școală, mergem cu capul în nori, avem zero șanse de a ne împiedica de vreun… dinozaur! Dar, mergând noi așa, cu capul în nori spre școală, este posibil să ne lovim de vreun copac, nu-i așa? Să ne imaginăm acest scenariu mai departe: Dacă ne lovim de improbabilul dinozaur, i-am putea cere scuze, pentru că-i știm precis numele — știm cum se numesc toți dinozaurii! Putem să ne cerem scuze, „Oh, scuză-mă, Brontozaur, nu te-am văzut! Mergeam cu capul în nori!” Brontozaurul probabil ar bombăni puțin, ceva de genul, „Crezi că sunt deja dispărut?… Ok, ok, nu-i nimic, ești scuzat…”
Dar ce-i spunem copacului? E mai greu să ne adresăm copacului pentru că n-avem idee cum îl cheamă! E bine, dar e și ciudat că știm numele tuturor dinozaurilor și știm să-i identificăm după ilustrațiile din cărți, după figurine modelate, sau în filme, dar avem zero șanse de a numi copacii din jurul nostru (pe undeva aproape de zero șanse). Întrebând câteodată elevii cum se numește un oarecare copac sub care se joacă zilnic în curtea școlii, primesc maximum trei răspunsuri dintre care doar (c) este corect: (a) castan, (b) stejar, (c) nu știu.
Pentru a remedia această situație, am lansat o activitate pe parcursul a trei anotimpuri, începând cu multicolora toamnă: Elevii vor identifica patru specii de copaci din curtea școlii și dimprejur, după anumite informații și după frunzele lor de toamnă. E vârsta la care trebuie să înceapă să cunoască, să recunoască și să numească universul înconjurător. La primăvară vom identifica mugurii, florile și frunzele de primăvară și așa mai departe — iar pe parcurs, poate câțiva dintre elevi vor avea și un început de ierbar, pe care-l vor putea continua cu identificarea altor plante.
Am presat câteva frunze și le-am alăturat pe un panou fotografiilor copacilor binecunoscuți de copii. Un scurt text despre fiecare copac i-a ajutat pe mulți să identifice cel puțin trei dintre specii. O căutare prin câteva enciclopedii a confirmat identitatea frunzelor de tei și de arțar și a trunchiului alb al mestecenilor. O căutare Google pentru „copacul cu păstăi” a dus la rezultate corecte pentru a identifica frumosul copac ornamental de la poarta școlii, catalpa. Elevii au scris răspunsurile lor pe bilețelele din plicurile destinate fiecărui copac.














Mulți au fost interesați și mi-au raportat cu un zâmbet satisfăcut numele copacilor. E normal — e plăcut, e ca și când ai cunoaște pe cineva nu numai din vedere, dar mai de aproape, după nume. Numărul celor care au raportat răspunsurile în scris s-a dublat sau triplat cu cei care mi-au spus oral rezultatele căutării lor — de aici înainte se vor deranja și dumnealor să-și scrie răspunsurile. După câteva zile, am afișat pe panou și răspunsurile cu numele corecte ale copacilor împreună cu alte informații. Am adăugat numele în engleză pentru fiecare copac și la această parte a activității au colaborat mulți fără probleme, căutând numele în dicționare. Incidental, am insistat pe câteva probleme lingvistice, de pilă, pe pluralul leaves, cu excepția cazului în care cuvântul face parte din numele echipei de hochei Maple Leafs; apoi pe pronunția neobișnuită, unde citim l ca un w în catalpa.
Vom relua multe informații la primăvară când poate vom și degusta deliciosul sirop de arțar. Sunt curioasă câți dintre copii își vor reaminti că numele stațiunii Păltiniș vine de la paltin, adică de la alt cuvânt pentru arțar. Sper să nu uităm să-i îndemnăm pe cei mici să cunoască tot ce e în jurul lor (și în română și în engleză) ca să iubească și să protejeze universul în care vor crește mari.
Închei cu un fragment dintr-o lectură pe care o recomand — nu se poate un articol de la bibliotecă fără o recomandare :
Knowing trees’ names,
my dear miss and dear mister,
is like knowing the name
of your brother and sister!
Așa spune inimitabilului Dr. Seuss în cartea pe care vă rog s-o citiți:
I Can Name 50 Trees Today!

prof. Antonia Bonca, Bibliotecar