Un gând sobru de Ziua Mondială a Animalelor

Sărbătorirea Zilei Animalelor a  devenit o tradiție a Bibliotecii SEB Primar. Anul trecut a fost o voioasă întrecere pe cinste și întreaga școală, de la mic la mare, am fost cuprinși de febra de a găsi și alege cele mai dragi fotografii, cele mai interesante imagini ale animăluțelor cu care ne împărțim viața de zi cu zi.

În anul acesta îndreptăm un gând sobru spre animalele cu un statut fragil în lumea noastră. Pornim de la una din imaginile simbol ale Franței și, prin extensie, ale Europei: Capra IBEX. Specia este cunoscută și recunoscută de oricine a văzut vreun program National Geografic sau Animal Planet, etc. Puțini știu că, în anul 2020, s-a stins din viață ultimul exemplar al speciei – și, odată cu el, s-a încheiat un capitol al vieții pe pământ. De atunci s-au făcut căutări atente, speciale în habitatul ibex-ului, cu speranța de a găsi vreun grup ascuns de animale care mai există în mediul lor natural. Până acum nu s-a mai aflat niciun alt exemplar al speciei, iar Munții Pirinei și noi toți suntem iremediabil mai săraci. E ciudat – o specie emblematică a continentului european a dispărut dintre noi, de aici, din inima civilizației… Oare nu s-ar fi putut face ceva eficient pentru a o salva?

The Pyrenean ibex went extinct when the last individual died in 2000.

Aceasta este întrebarea sub egida căreia ne îndreptăm gândul spre speciile pe cale de dispariție din țara noastră. Elevii și profesorii sunt invitați să discute despre câteva specii care trebuie protejate: RÂSUL (linxul), CASTORUL, NURCA, CAPRA NEAGRĂ… Să ne gândim ce putem face noi, cu puterile noastre, pentru a le ușura viața. Cel puțin, să încercăm să nu le facem rău.

Cu ani și ani în urmă, într-o excursie prin Bucegi, eram într-un grup de iubitori ai naturii și am observat pe o creastă de dincolo de prăpastie o mică turmă de vreo șapte capre negre cu trei sau patru ieduți – capre și iezi, toți înșirați de-a lungul crestei, în șir indian – proiectați parcă pe cerul palid de vară. O imagine rară. Se opriseră și caprele și ne observau pe noi. Spre uimirea ghidului… și spre surpriza mea, vreo doi înflăcărați iubitori ai naturii au izbucnit spontan în țipete de încânare: Uite capreeeleee, capreeeleee!!! Caprele nu s-au speriat (se pare că erau obișnuite cu specia noastră zgomotoasă), dar s-au prelins peste creastă, liniștite. Nu vor mai veni pe aici vreo două, trei săptămâni, spuse ghidul, adăugând încruntat: Păcat. Aveau iarbă bună pe aici… Nu mi-a trecut prin minte să vă spun la plecare să nu strigați peste munte…

Deci, ce putem face spre a ușura traiul animalelor pe cale de dispariție, în afară de a nu striga peste munte? Sunt multe răspunsuri și vă invit să le găsiți fiecare.

Unul dintre răspunsuri este de a cunoaște animalele, caracteristicile și obiceiurile lor mai bine. La acest aspect s-a referit un quiz al sărbătorii Zilei Animalelor, un quiz despre… păsările lumii. Câțiva elevi și-au luat din timpul lor și – mi-au spus – s-au amuzat cu întrebările și răspunsurile. Panoul pentru quiz prezenta și imaginile păsărilor cu explicația numelui… în engleză: Dintre participanții la quiz, cei care au reținut măcar un nume de pasăre în engleză sunt invitați să vină să-mi spună, la Bibliotecă! Unele quiz-uri au avut răspunsuri uniform corecte, iar altele poate ar fi beneficiat de consultarea unor enciclopedii (aflate tot la Bibliotecă).

Iată numele participanților, în ordine alfabetică, cu o steluță adăugată celor care au răspuns corect la fiecare întrebare și felicitări tuturor:

Vlad Bârla

Natalia Clisu *

Mara Ion

Maria Macelaru *

Ana Maravei

Eva Maria Merlă

Ilinca Niste

Maya Poșircă

Daniel Răducu     

Rafael Sălăvăstru

Sebastian Stoicescu             

Andra Trifa *                          

Thea Tudoscă *           

Ana Vișan

Felicitări tuturor!

Un ultim panou al display-ului prezintă imaginea simbol a tuturor speciilor dispărute de-a lungul timpului, mai ales a celor dispărute din cauza propriei noastre specii: pasărea DODO. Iată acest display:

A symbol of so many extict species,

the DODO disappeared forever.

Why?

Because people, the human species,

our species,

caught and killed every one of these gentle, flightless birds.

The Dodo

by Hilaire Belloc (1870 – 1953)

The Dodo use to walk around

And take the sun and air.

The sun yet warms its native ground

But Dodo is not there.

The voice that used to sqwack and squeak

Is now forever dumb.

Yet, may you see his bones and beak –

All in the mu-se-um…

prof. Antonia Bonca, Bibliotecar