Licoarea bunătății

Îi mulțumim Evei Parincu, din clasa a II-a A, pentru lecția despre bunătate pe care ne-o oferă în povestea pe care a compus-o.

În cadrul orelor de limba română, a împletit într-un text narativ imaginație și cunoștințe.

Povestea noastră începe într-o frumoasă zi de vară, într-o casă din New York. Stephanie este o fetiță de aproape 12 ani, pasionată de natură, de plante și de animale și, împreună cu prietenul ei patruped, care se numește Pan Pan, un cățel din rasa Maltipoo, a parte de multe aventuri interesante.

Întrucât se apropia ziua ei, mama Stephaniei a decis să îi organizeze petrecerea aniversară la picnic, împreună cu familia și prietena ei cea mai bună.

Este ziua cea mare. Stephanie împlinește 12 ani. S-a trezit dis de dimineață și a avut parte de multe surprize și cadouri găsite lângă patul său. Este foarte fericită.

După ce și-a desfăcut toate cadourile, s-a dus în bucătărie, unde se aflau părinții săi, ca să le mulțumească. Mama o întâmpină cu un zâmbet larg pe buze și o sărută pe frunte.

Pe masa din bucătărie erau pregătite multe mâncăruri delicioase. Toată familia se pregătește să servească micul dejun. Fratele ei Jack a coborât cu un cadou în mână și i l-a oferit surorii sale cu mult drag. Stephanie s-a bucurat  foarte mult când a deschis cadoul, pentru că înăuntru era o cameră foto. Jack i-a cântat „La mulți ani!” și și-a îmbrățișat sora.

Toată familia s-a așezat la masă și a savurat mâncarea delicioasă, cu multă bucurie. După masă,  Stephanie a sunat-o pe cea mai bună prietenă a sa Alice, ca să povestească despre cadourile primite și ca să o invite la picnic.

În jurul prânzului, familia Stephaniei s-a pregătit să meargă la picnic, în pădure, unde au amenajat un loc special cu decorațiuni și bucate alese. În curând a sosit și familia lui Alice, care s-a bucurat să își vadă prietena.

După servirea mesei, Stephanie, Alice, Jack și PanPan au plecat să exploreze pădurea deasă. La un moment dat, aceștia au zărit, în spatele unui desiș, o ușă imensă. Curioși, au deschis poarta și au văzut un portal luminos. Au intrat curioși și într-o secundă au pătruns într-o lume magică, plină cu minunății: zâne, spiriduși, animale fantastice, plante vii, mișcătoare, cu mânuțe și piciorușe. În mijlocul acestora se afla Zâna Căpșunica, cea mai fermecătoare creatură, care era foarte drăguță și zâmbitoare. Aceasta i-a întrebat pe copii:

– De unde veniți, dragilor? Cum ați ajuns pe tărâmul nostru?

Copiii, fermecați de ceea ce vedeau, au răspuns că au ajuns printr-o întâmplare, fiind foarte fericiți și uimiți de ceea ce au descoperit. 

Zâna le-a spus că azi e o mare sărbătoare pe tărâmul lor, Parada Minunilor, și că sunt bucuroși de oaspeți, însă, după aceea, fața ei s-a întristat puțin.

Copiii au remarcat și au întrebat-o ce s-a întâmplat. Zâna le-a spus că, de regulă, zilele de sărbătoare sunt bulversate de prezența lupului malefic, pe nume Frost, care încearcă să fure Parada Minunilor.

Pentru că în zi de sărbătoare pe acest tărâm toată lumea

poartă haine albe, zâna i-a invitat pe oaspeții copii la casa sa, să îi pregătească de paradă. Când au ieșit din casă, l-au zărit pe Frost, care se ascundea în spatele unor copaci, pândind-o pe zână. Din câteva mișcări și câteva salturi, lupul malefic a pus ghearele pe Zâna Căpșunica, a răpit-o și s-au teleportat la castelul lui negru, prăpădit, întunecat și înspăimântător.

Copiii s-au panicat, au alergat în mijlocul mulțimii și au întrebat cum o pot salva pe zână, care a fost răpită de Frost. O ciupercuță înțeleaptă a spus că lupul malefic locuiește pe Aleea Pustietății, într-un loc întunecat și plin de ceață, unde poți ajunge doar dacă răspunzi corect la trei ghicitori ale pisicii, portarul lui Frost.

Stephanie, Alice, Jack și PanPan au pornit în căutarea Aleii Pustietății și au descoperit o pisică neagră care se înfrupta din 100 de copănele grase de pui. După ce și-a lins botul, i-a întrebat pe copii de ce o deranjează de la masă.

Aceștia au spus că au venit în vizită la Frost, să îl salute și să îi propună să facă o înțelegere. Pisica a răspuns cu o voce subțire, obosită, căscând întruna:

– Șoriceilor,…trebuie să îmi răspundeți la trei ghicitori ca să ajungeți la regele Frost….

Până să termine prima ghicitoare, pisica a adormit de la prea multe copanele.

Văzând acest lucru, copiii s-au furișat în castelul întunecat și au auzit vocea Zânei Căpșunica. Aceasta striga după ajutor. Un mic spiriduș a apărut de după ușă și le-a spus acestora că, pentru a salva micuța zână, trebuie să primească un ban din aur, iar, în schimb, el le va da geanta în care se află sfoara și ustensilele de care au  nevoie ca să o salveze pe zână. 

Pentru că nu aveau bani la ei, copiii i-au propus spiridușului să îi dea camera foto primită de Stephanie în dar de la Jack, iar acesta a acceptat schimbul.

Copiii s-au gândit cum pot ajunge în turnul în care se afla zâna. PanPan a lătrat încet, iar Jack s-a gândit să lege capătul frânghiei în jurul lui Pan Pan, care s-a strecurat până la ultimul nivel și a dus zânei frânghia și un tub de cremă, pe care scria „Unsoare pentru Zbor”. Zâna a uns scaunul cu acea cremă, a legat frânghia de piciorul scaunului, l-a luat pe PanPan în brațe și a început să zboare spre copiii care o trăgeau de cealaltă parte a frânghiei, spre ei. Astfel, au reușit să o elibereze pe Zâna Căpșunică și să fugă din Castel, în timp ce Frost era adormit pe masa din bucătărie, obosit după ce mâncase din ciolanele de purcel pregătite la prânz.   

Stephanie a văzut că în geantă mai era o sticluță pe care era scris „Licoarea Bunătății” și îi veni imediat o idee.

Ca să nu le mai strice zânelor și spiridușilor sărbătorile,  s-a gândit să îl facă pe lup să bea din acea licoare și să devină un lup bun.

Pentru că știa că nu îl va convinge niciodată pe lup să bea licoarea, dar știa că acesta este foarte lacom și va mânca toată mâncarea de pe masă, s-a gândit să ungă toate ciolanele cu licoare și, când le va mânca pe toate, cu siguranță lupul va deveni un animal bun, prietenos. Zis și făcut.

PanPan a lătrat puternic, lupul s-a trezit din somn și pentru că era prea obosit ca să se ridice de la masă, s-a gândit să termine de mâncat ce avea pe masa. A înfulecat tot și, în câteva minute, castelul s-a luminat, au apărut floricele colorate în locul plantelor uscate, fluturașii au început să zboare prin castel și păsărele să ciripească. În acel moment, copiii și-au dat seama că nu mai sunt în pericol și au pornit spre camera în care se afla lupul. Dar… surpriză! În locul lupului fioros se afla un cățeluș drăguț, care s-a împrietenit imediat cu Pan Pan, cu zâna și cei patru copii.

Din acel moment, pe tărâmul magic a fost din nou pace și voie bună.

Singurul lucru care mai trebuia făcut era ca cei patru prieteni să se întoarcă la familiile lor. În acel moment, Zâna le-a mulțumit copiilor și lui PanPan, i-a sărutat pe frunte, iar copiii s-au teleportat în pădure, nu departe de locul în care se aflau părinții lor. 

Uluiți și fericiți de toată această întâmplare, copiii au promis să păstreze secretul privind tărâmul magic și să viziteze din nou acest loc minunat în anul următor.